Traumele psiholigice ale copilului care crește fără tată. După divorț cele mai multe mame cred ca pot să înlocuiască tatăl

Traumele psiholigice ale copilului care crește fără tată, fie datorită unui divorț sau decesul unui părinte lasă în urmă o familie monoparentală care urmează să treacă printr-o serie de etape si de provocări care schimbă evoluția psihologică a copilului dar și a viitorului părinte.

Conform unui studiu, durata medie a căsătoriilor care se finalizează cu divorț, în România, este de 8-9 ani, rată care ne plasează pe ultimul loc în Europa.

Specialiștii spun că, indiferent de eforturile depuse, familia monoparentală nu poate îndeplini aceleași roluri ca și cea biparentală. După divorț, cam 90% din cazuri copii ajung în grija mamelor. În cazul divorțurilor, majoritatea mămicilor sunt convinse de faptul că pot fi și mamă si tată pentru. Pe parcurs, deja când este prea târziu în unele cazuri, ele își dau seama că nu pot înlocui rolul tatălui.

Dacă vorbim despre pierderile copilului în cazul divorțurilor, acestea sunt multe si diverse iar cele mai multe lasă traume adânci copilului. În primul rând copilul, pierde șansa de a crește într-o familie echilibrată, în al doilea rând pierde posibilitatea de a vedea, analiza, studia energia masculină care nu o poate lua decât de la părintele biologic. Acest copil va afla greu, sau poate niciodată cum este să aibă parte de grija, protecția, siguranța unui tată. Va avea o imagine abiguă despre ideea de familie și de cele mai multe ori crește cu imaginea unei mame care își pierde din atributele feminine și cu dorul unui tată.

În România, din totalul de căsătorii, 19% se transformă în divorț, potrivit datelor Eurostat din 2017 iar procentul tinde să crească. Potrivit studiului „Provocările cuplurilor din România” a fost realizat în perioada octombrie 2020 – martie 2021, atunci când participantele au fost întrebate de ce nu au cerut ajutor de specialitate când au început primele provocări în căsătorie, cel mai frecvent invocat motiv a fost că au crezut că se vor descurca singure.

Citește și: Românii divorțează cel mai repede dintre toți europenii

Unul din principalele motive care femeile din România vor să divorțeze se datorează independenței financiare, încrederii care o au, de a face față lucrurilor iar asta accentuază și crează tensiuni în relație. În multe cazuri faptul că mamele câștigă mai mult decât tatăl, ele cred ca au justificarea și legimitatea faptului că încearcă să preia rolul și decizile tatălui, nelăsându-l să-și mai indeplinească rolul corespunzător. Barbații cu un caracter puternic se simt îngrădiți și își văd rolul lor marginalizat, iar atunci se produce ruperea.

Cert este, că dezvoltarea și construcția unei relații este mai grea decât distrugerea ei iar faptul că femeia s-a dezvoltat în societate, punându-se accentul pe egalitatea dintre femei și bărbați, cu mai puțin de jumătate de secol, s-a creat o anumită debusolare față de viața de familie, inoculând femeilor că pot face tuturor provăcărilor. Chiar și pe internet circulă diverse ipostaze și glume, majoritatea în care femeia este independentă, autoritară, unele chiar și superioară bărbatului, fapt care generează un dezichilibru.

Băieții care cresc fără tată

Societatea pare să pună un accent mai puternic pe prezența mamei în viața copilului. Aproape că se crede că fără ea lucrurile stau foarte rău. În realitate, foarte importantă este și prezența tatălui, a unuia care să fie lăsat să-și indeplinească rolul. În cazul copiilor de sex masculin, prezența tatălui are un efect major și profund, care se oglindește și în viața de viitor adult. Băieții au nevoie de figura tatălui, pentru a deveni la rândul lor bărbați. Fără această influență în viața lor, băieții riscă să devină bărbați cu probleme de comportament, cu instabilitate emoțională, cu relații sociale și familiale defectuoase. La nivel psihologic băieților li se generează:

Stimă de sine scăzută
Când un părinte este absent, băieții se pot învinovăți crezând că este ceva în neregulă cu ei. Aceștia cred că nu merită să fie iubiti. De asemenea, dezvoltă convingerea că părintele absent este rău și, prin genetică, va fi și el un copil rău. În lipsa interacțiunii cu figura paternă, băieții cresc nefiind siguri cum să se comporte ca soți și tați.

Comportament negativ
La vârsta adolescenței, băieții au în tată un etalon care le indică dacă sunt suficient de buni ca și viitori bărbați. Fără gidarea și aprobarea tatălui, băieții experimentează o traumă emoțională. Acestea includ concurența acerbă cu alți băieți, implicarea în comportamente riscante și violente. Acesta din urmă, menit să sperie lumea ca să fie priviți ca bărbați adevărați. Studiile au arătat că băieții care cresc fără tată prezintă un risc mai mare de a abuza de alcool și droguri și de a avea probleme cu legea.

Dificultăți afective
Băietii care cresc fără figura paternă au, de asemenea, mai multe probleme de afectivitate cu proprii copii. Pentru că nu au experimentat niciodată legătura tată-fiu, nu știu cum să o dezvolte, la rândul lor. Crescând cu un tată absent, prezintă risc mai mare de a fi la rândul lor absenți din viața copiilor lor.

Stres emoțional
Băieții care cresc fără tată prezintă niveluri de stres mai ridicate în fața provocărilor zilnice. O relație bună cu tatăl, învață fiul să rezolve mai ușor și mai bine diverse probleme apărute. Bărbații care au crescut fără influența paternă sunt, de asemenea, mai predispuși la depresie și anxietate.

Fetele care cresc fără tată

Încă din primii ani, fetiţele încep să îşi formeze identitatea, adică învaţă cum să devină femei. Primul pas în dobândirea acestei identităţi este imitarea mamelor sau a femeilor semnificative din jurul lor. Cel de-al doilea pas este testarea calităţilor feminine nou formate în relaţie cu părintele de sex opus. Cum tatăl este cel care le apreciază pe mamele lor ca femei, fetiţele doresc să fie şi ele admirate de tată pentru feminitatea lor. Dacă tatăl îşi face fetiţa să se simtă valoroasă, frumoasă, feminină, ea îşi formează o stimă de sine ridicată, şi se simte bine ştiindu-se femeie.

Când tatăl este absent, formarea identităţii este mult îngreunată iar fetiţele nu mai au cu cine să testeze rolul de femeie, şi deseori caută alţi bărbaţi care să le pună în lumină feminitatea. Deseori, fetiţele devin foarte seducătoare în prezenţa unui bărbat, chiar dacă este necunoscut. Când ajung la vârsta pubertăţii, aceste comportamente seducătoare devin mai accentuate.

Mai multe studii au arătat faptul că fetele care au trăit fără tată, mai ales în primii 5 ani de viaţă, îşi încep mai repede viata sexuală, au tendinţa să aibă relaţii cu mai mulţi bărbaţi, şi chiar intră mai repede în pubertate. O posibilă explicaţie este faptul că nevoia de a fi apreciate şi confirmate în rolul de femei, le face să înceapă relaţiile de cuplu mai devreme.

Tatăl este primul model de bărbat
Chiar dacă la începutul vieţii rolul tatălui pare a fi secundar în raport cu cel al mamei, în timp importanţa acestuia creşte pentru fete. Tatăl este primul bărbat care apare în viaţa fetiţei, şi de aceea el va rămâne un reper pentru fetiță. La această primă imagine se adaugă părerea mamei despre tată.

Dacă mama îl prezintă pe tată ca pe un om bun, drept, cinstit, etc., fetiţa îşi va admira tatăl şi îşi va forma o imagine bună despre bărbaţi. Dacă din contră mama îşi desconsideră soţul, şi îl prezintă într-o manieră negativă, lucru foarte întâlnit când părinţii sunt divorţaţi.

În cazul în care mamele le-au făcut pe fete să creadă că tatăl lor este un om rău, fetele își formează o părere negativă despre bărbaţi în general. Această părere le va afecta relațiile de cuplu de mai târziu: fetele fie vor afirma că nu au nevoie de o relație, fie își vor desconsidera la rândul lor partenerii. Ele vor căuta parteneri cât mai diferiţi de tatăl lor, şi ori de câte ori descoperă în partenerii de cuplu defectele tatălui, vor avea tendinţa să fugă din relaţie.

Tatăl oferă sprijin şi protecţie
În mod esenţial, bărbatul este cel care le protejează pe femei. Când fetiţa se simte nesigură, vulnerabilă, prezenţa tatălui este foarte reconfortantă. Siguranţa de sine a fetelor se formează în primul rând din faptul de a se simţi protejate de pericolele lumii exterioare, în special de tată.

Dacă tatăl este absent, şi dacă mama la rândul ei este o persoană nesigură, fetele devin și ele neîncrezătoare, vulnerabile. Deseori în cuplu aceste fete vor căuta parteneri puternici, care le pot face să se simtă protejate, sau vor căuta să devină chiar ele curajoase, puternice, invulnerabile.